Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții. Nicolae Iorga
“Se vorbește tot mai mult de reușita relației româno-americane și bazele militare ale SUA pe teritoriul României. Ce legătură are asta cu istoria locală a AVRIGULUI?
Are!
Poate că nu știați „amănuntul” acesta: Primul atașat militar al României la Washington a fost un avrigean – Vasile Stoica.
A trecut munții din Avrig, refuzând să lupte în armata austro-ungară și s-a înrolat în armata română. Locotenentul Vasile Stoica a luptat alături de românii din „Regat”, a fost rănit în câteva rânduri. A plecat în SUA, în 1917 , via Rusia-Japonia, împreună cu preotul Vasile Lucaciu pentru a susține lupta românilor pentru întregirea țării…
După împlinirea misiunii legate de Unirea Transilvaniei cu România a ocupat pentru o perioadă funcția de atașat militar al României la Washington până la „așezarea” pe alte criterii a serviciilor consulare și apoi a ambasadei României în SUA. Practic aici a început cariera sa de diplomat și s-a încheiat cea de militar.
Despre viața și împlinirile avrigeanului Vasile Stoica, unul din diplomații valoroși ai României, vorbitor a 10 limbi străne, filozof, scriitor, publicist atent observator al realităților cotidiene și excelent analist al vieții politice am mai scris și în mod sigur voi mai scrie, dar o excelentă biografie a sa a fost realizată de Ioan Mariș: „Vasile Stoica” în slujba României”.
Vasile Stoica a rămas toată viața avrigeanul mândru de originile sale de țăran liber, și-a așezat părinții, țărani avrigeni, în costum popular la masă cu regii Bulgariei și oaspeții acestora în vremea când era ambasadorul României la Sofia, a purtat cu el și a așezat la loc de cinste tabloul cu părinții săi în costumul tradițional avrigenesc, în biroul său din toate ambasadele în care a fost numit ambasador, a finanțat școli românești în teritorii locuite de rămâni din afara țării și s-a întors de fiecare dată acasă, la Avrig, acolo unde i-au fost rădăcinile și unde acum își are mormântul”.
O FILA DE ISTORIE ce nu merită uitata. Ne-a fost dezvaluită cu tâlc, cu patriotism și emoție, de către Maria Grancea, directoarea Bibliotecii și Muzeului din Avrig, orașul unui alt mare patriot, părintele învățământului românesc, Gheorghe Lazăr.
*** „Vasile Stoica (Avrig, 1 ianuarie 1889 – Jilava, 27 iulie 1959) a fost unul dintre cei mai titraţi diplomat români din generaţia Marii Uniri. Contribuţiile sale la împlinirea şi desăvârşirea Unirii îl aşează între reprezentanţii de marcă. Format în şcolile Transilvaniei de la Sibiu şi Braşov, cu rezultate strălucite, (aici, la Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” şi-a trecut în 1909 bacalaureatul ca şef de promoţie), el s-a impus prin calităţi excepţionale care anunţau un veritabil lider. I-a avut ca dascăli pe Andrei Bârseanu, Vasile Goldiş, Gh. Dima, Ioan Bunea şi Valeriu Branişte care l-au apreciat şi l-au susţinut în desăvârşirea sa intelectuală. Fundaţia „Emanoil Gojdu” l-a încurajat, acordându-i o bursă de studii, ceea ce i-a permis să urmeze cursurile universitare la Budapesta, specializându-se în filologia clasică şi modernă. Ştiinţa sa de carte, darul limbilor străine (cunoştea la perfecţie 10, iar în alte 4 se descurca) l-au ridicat în rândul învăţaţilor vremii. Ca atare, a fost trimis pentru specializare la Paris, pregătind totodată un doctorat sub conducerea profesorului Beothy Zsolt. În acel răgaz, s-a documentat în centrele universitare de la Oxford, Roma şi Berlin, stabilind importante legături cu valoroşi colegi de generaţie. Calităţile sale native, talentul oratoric, firea deschisă le arătase între timp, la Budapesta fiind ales preşedintele Asociaţiei „Petru Maior”, care reunea studenţii români veniţi la studii în capitala Ungariei, în acea calitate rămânând până în anul 1917.
La încheierea studiilor (1913), s-a întors acasă, conducerea ASTRA oferindu-i postul de profesor de limbi moderne la Școala de Fete din Sibiu (1913-1914); ca apreciere deosebită, Vasile Goldiş l-a angajat în grupul de tineri valoroşi redactori ai singurului ziar al Partidului Naţional Român, „Românul”, de la Arad.)” Din prefaţa volumului „În America pentru cauza românească” de Vasile Stoica, prefaţă semnată de Ioan Opriş.
foto: Facebook