Marele actor Alain Delon, simbol al cinematografiei franceze și nu numai, o legendă a artei actoricești, a murit duminică, 18 august, la 88 de ani.Decesul a fost anunţat de cei trei copii ai săi.„Alain Fabien, Anouchka, Anthony şi (câinele său) Loubo sunt profund întristaţi să anunţe decesul tatălui lor. Acesta s-a stins din viaţă în linişte în casa sa din Douchy, înconjurat de cei trei copii ai săi şi de familia sa. (…) Familia sa vă roagă să îi respectaţi viaţa privată în această perioadă de doliu extrem de dureroasă”, au transmis copiii marii stele de cinema care acum si-a aprins lumina pentru totdeauna pe cer, alături de bunul său prieten Belmondo, și de alte stele nemuritoare precum Jean Gabin, Bourvil, Charles Boyer, Pierre Brice etc…
Alain Fabien Maurice Marcel Delon (n. 8 noiembrie 1935, Sceaux, Seine, Franța – d. 18 august 2024, Douchy-Montcorbon(d), Centre-Val de Loire, Franța) a fost un actor și producător francez. Este unul dintre cei mai cunoscuți actori din cinematografia franceză și sex simbol al anilor ’60, ’70 și ’80. În 1985, a câștigat Premiul César pentru cel mai bun actor pentru interpretarea sa din Notre histoire (1984). În 1991, a primit Legiunea de Onoare a Franței. La cel de-al 45-lea Festival Internațional de Film de la Berlin, a câștigat Ursul de Aur de Onoare. La Festivalul de Film de la Cannes 2019, a primit Palme d’Or de onoare.
Delon a obținut critici elogioase pentru roluri din filmele În plin soare (1960), Rocco și frații săi (1960), Eclipsa (1962), Ghepardul (1963), Samuraiul (1967), Piscina (1969), Cercul roșu (1970), Polițistul (1972) și Monsieur Klein (1976). De-a lungul carierei sale, Delon a lucrat cu mulți regizori, printre care Luchino Visconti, Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Melville, Michelangelo Antonioni și Louis Malle. În 1973 Delon a înregistrat popularul duet „Paroles, paroles” cu Dalida. A dobândit cetățenia elvețiană în 1999.
Primele roluri în film
La Cannes, Delon a fost văzut de un căutător de talente pentru David O. Selznick. După un test de ecran, Selznick i-a oferit un contract, cu condiția să învețe engleza. Delon s-a întors la Paris pentru a studia limba, dar când l-a întâlnit pe regizorul francez Yves Allégret, a fost convins că ar trebui să rămână în Franța pentru a-și începe cariera. Selznick i-a permis lui Delon să-și anuleze contractul, iar Allégret l-a ajutat să debuteze în filmul cu Edwige Feuillère, Quand la femme s’en mêle (1957) (Când se amestecă femeia). Marc Allégret l-a distribuit în Sois belle et tais-toi (1958), în care a jucat și tânărul Jean-Paul Belmondo. Apoi i s-a dat primul său rol principal, alături de Romy Schneider în filmul romantic de epocă, Christine (1958), bazat pe un roman de Arthur Schnitzler. El și Schneider au început în viața reală o poveste de dragoste foarte mediatizată. Filmul a fost pe locul șaptesprezece în lista celor mai populare filme la box office-ul francez în acel an.
MGM
Producătorul Jacques Bar făcea un film cu Jean Gabin, cu sprijinul MGM, intitulat Any Number Can Win (1963). Co-starul alături de Gabin trebuia să fie Jean-Louis Trintignant până când Delon l-a influențat pe Bar pentru a obține acest rol. A luat drepturile de distribuție a filmului în anumite țări în locul unui salariu. Deoarece acest lucru nu se mai făcuse niciodată în Franța, aceasta a fost cunoscută sub numele de „metoda lui Delon”. Pariul a dat roade bune, Jean Gabin afirmând mai târziu că Delon a câștigat de 10 ori mai mulți bani decât a câștigat el. Cu toate acestea, în 1965, Delon a susținut că „nimeni altcineva nu a mai încercat-o de atunci și a făcut bani”.
Această experiența i-a dat lui Delon gustul pentru producție. A semnat un contract pentru cinci file cu MGM, dintre care Any Number Can Win a fost primul. Reputația sa a crescut atunci când a lucrat din nou cu Visconti pentru Il Gattopardo (Ghepardul) cu Burt Lancaster și Claudia Cardinale. Acesta a fost al șaptelea mare succes al anului în Franța; Any Number Can Win a fost al șaselea. Ghepardul a fost, de asemenea, ecranizat în SUA prin 20th Century Fox. Delon era acum una dintre cele mai populare vedete din Franța. A jucat într-un swashbuckler, Laleaua neagră (1964), un alt film de succes.
Les Félins (1964), care l-a reunit cu Rene Clement și cu Jane Fonda în rol principal, a fost filmat în versiunile franceză și engleză. Acesta din urmă a fost distribuit de MGM, dar nu a fost un success. În 1964, Cinémathèque Française a organizat o expoziție a filmelor lui Delon, iar Delon a înființat o companie de producție, Delbeau Production, cu Georges Beaume. Ei au produs un film numit L’insoumis (1964), unde Delon a jucat rolul unui asasin OAS. A trebuit reeditat din cauza unor probleme legale. În ciuda faptului că a fost distribuit de MGM, audiența a fost mică.
Star Hollywood
Distribuit ca „Latin Lover”, Delon și-a petrecut următorii câțiva ani concentrându-se pe realizarea filmului la Hollywood și a spus în 1965 că vrea să facă un film în America și unul în Europa în fiecare an. El a mai spus că accentul lui l-a împiedicat să joace anumite roluri: „Din cauza accentului meu nu aș încerca să joc americani. Lucrez la eliminarea inflexiunilor distincte franceze din discursul meu, astfel încât să pot juca toate naționalitățile continentale.
A început cu un mic rol într-o antologie cu vedete pentru MGM, intitulată The Yellow Rolls-Royce (1965), alături de Shirley MacLaine. A fost popular, deși Delon nu avea nimic de făcut. A avut primul său rol principal în limba engleză în Once a Thief, unde a jucat împreună cu Ann-Margret. A fost bazat pe un roman al lui Zekial Marko care scrisese Any Number Can Win, dar nu a avut același succes. A fost finanțat de MGM, care a anunțat că Delon va apărea într-un western Ready for the Tiger regizat de Sam Peckinpah, dar filmul nu a fost niciodată realizat. În schimb, Delon a semnat un contract de trei filme cu Columbia, pentru care a apărut în filmul de acțiune cu buget mare Lost Command (1966), jucând un membru al Legiunii Străine Franceze, alături de Anthony Quinn și Claudia Cardinale.
Studioul a anunțat, de asemenea, că va apărea în filmul Cervantes, dar acest lucru nu a fost realizat niciodată. Universal Studios l-a folosit pe Delon într-un western, Texas Across the River, unde a jucat alături de Dean Martin. Ray Stark a vrut să-l folosească în Noaptea iguanei și Proprietate condamnată. Nu a apărut în nici unul dintre acestea, dar a jucat în Is Paris Burning? regizat de René Clément, jucându-l pe Jacques Chaban-Delmas. Acesta a fost un succes uriaș în Franța, dar a avut o performanță dezamăgitoare la box office-ul SUA – la fel ca toate filmele lui Delon finanțate de Hollywood. Delon a rămas o vedetă de impact în Franța I cu siguranță a înrâurit și va înrîuri generații la rând. Alături de Steve McQueen și Sean Connery, a fost unul dintre cele mai mari vedete din Japonia. Cu toate acestea, el nu a putut face progrese în SUA.
A fost suav, a fost romantic, a fost, paotecel mai frumos și demn cavaler, a fost și va rămâne un luceafăr al cinematografiei mondiale.
Onoruri
La Festivalul de Film de la Cannes 2019, a primit Palme d’Or onorific.
La Festivalul Internațional de Film Transilvania 2017 a primit Premiul pentru întreaga carieră.
La cea de-a 45-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, a câștigat Ursul de Aur de Onoare.
Delon apare pe coperta albumului din 1986 The Queen Is Dead de The Smiths.
A fost numit Officier (Ofițer) al Ordre national du Mérite în 1995.[89]
A fost numit Chevalier (Cavaler) al Legiunii de Onoare la 21 februarie 1991.[90] A fost promovat la funcția de ofițer în 2005.
Piesa „Beautiful Killer” de pe cel de-al doisprezecelea album de studio al Madonna, MDNA, este un tribut adus lui Delon.
Piesa „A Look From The Screen” a trupei ruse Nautilus Pompilius este un tribut adus lui Delon.
Un om un ARTIST DESĂVÂRȘIT!
Dumnzeu să-l călăuzească printe stele….
Foto: cinemagiaro, nownpeople.net, ziare.com, Facebook