România după Iohannis… 12 Februarie2025, ora 12.00. Momentul oficial al „schimbului de președinți”, de la Klaus Iohannis… cumva intermar, după ceea ce s-a întâmplat la finalul anului trecut, totul generat de anularea alegerilor, la Ilie Bolojan care vine din postura de președinte al PNL (N.R. Ilie Bolojan a absolvit liceul de matematica-fizica Emanoil Gojdu, in Oradea, apoi si-a continuat studiile – matematică la Universitatea din Timișoara si Institutul Politehnic „Traian Vuia”. În 2005 și 2006, a participat la cursuri de specializare în administrație publică în Franța și la Institutul Național de Administrație din București. A intrat in PNL in 1993), dar mai ales din aceea de fost președinte de Consiliu Județean al Bihorului și fost primar al municipiului Oradea (de trei ori), oraș care, să fim cinstiți, strălucește de ceva vreme în elita celor mai frumoase orașe europene, ba chiar distins cu titlul Cel mai frumos oraș Art Nouveau, cu o dezvoltare exmplară, atrăgător pentru turiști și pentru investitori, un interimar care are 100 de zile să schimbe dinamica președinției, optica… și care ne poate da unele răspunsuri, unele implusuri de bun augur (da, e un timp scurt, dar Ilie Bolojan trebuie să poată face CEVA BUN!).
Azi, ceremonia de predare-primirea funcției a fost una sobră, scurtă (maxim 25 de minute, dintre care 18 cele în care cei doi au stat de vorbă tête-à-tête, iar oul președinte intermar a primit official mapele și docmentele secrete). La finalul discuției, Klaus Iohannis ar spus atât: „Aveți grijă de România”.
După ceremonia de pe esplanada Palatului Cotrceni, unde Klaus Iohannis a salutat garda de onoare a Regimentului 30 Gardă și a salutat salariații Palatului dar și jurnaliștii, cărora le-a spus: „Dumnezeu să binecuvânteze România, cu o mimă extrem de sobră dar care a lăsat la vedere emoția (firească în atare situații, din partea oricui), fostul președinte a plecat către casă, către Sibiu.
Bun. După „10 ani și-o țâră” (rezumați în cele 1602 pagini ai bilanțului președintelui Iohannis pentru cele două mandate), așadar, avem, cum spun unii, „România fără Klaus Iohannis”. Avem acum România… „culmea” sau poate deloc întâmplător, cu un… ardelean. Unul „imobil” ca mimă, sobru, de la care România, ca țară, și mai ales noi toți așteptăm… enorm. Și nu greșesc când spun așa. Avem nevoie de echilibru, de încredere, de BINE făcut „cu capul”, de speranțe care să devină realitate, de argumente, de strădanie, de un sistem democratic în adevăratul sens al cuvântului, de un sistem de învățâmânt solid și mai ales eficient, nemăcinat de orgolii sau inițiative care să parcurgă târâmuri fantastice… Avem nevoie de investiții și de puterea de a privi cudemnitate, cu celeritate, cu hotărârecâtre ziua de mâine.
Avem acum… România cu Ilie Bolojan. pentru scurt timp, dar un timp care poate fi (nu e imposibil”) un soi de „T0” pentru începutul unei ere în care încrederea, modernizarea, stabilitatea și democrația să fie pilonii unei societățirae să ne facă mândri că suntem români. toți avem așteptări de la Ilie Bolojan dar în egală măsură trebuie să avem așteptări de la noi înșine, noi, care…trebuie să ne punem în starea de a face.
Sigur, nu putem ignora cât de importanți sunt consiglieri președintelui și secretarii de stat. Ei mișcă administrația, ei țin țara în picioare sau o scufundă, ei analizează și pot spune DA sau NU cu impact major.
Așadar, nu e timp de vorbă și de meditat, de… „bârfit”… E timp de făcut lucruri care să ne fie de bun augur.
România, trebuie să avem grijă de tine!
www.presidency.ro, ziare.com