Primul accident auto din România a avut loc pe Calea Moșilor din București, în anul 1901.
România era abia la începutul erei automobilului. În București circulau doar câteva mașini, majoritatea aduse din Franța sau Germania de boieri și diplomați.
Pe atunci, nu existau semafoare, poliție rutieră sau reguli clare de circulație. Drumurile erau împărțite între trăsuri, biciclete și primele vehicule cu motor.
Primul accident auto consemnat oficial în România a avut loc la 5 septembrie 1901, pe Calea Moșilor din București.
Autorul a fost doctorul Dimitrie Vintilă, care conducea un automobil de fabricație franceză, tip „Panhard & Levassor”.
În timp ce se deplasa spre Piața Obor, mașina sa a lovit o trăsură care vira dintr-o stradă laterală.
Impactul a fost destul de ușor, dar suficient de puternic încât să atragă atenția publică și să stârnească panică printre trecători.
Caii s-au speriat, trăsura s-a răsturnat, iar pasagerii au suferit răni ușoare.
Ziarele vremii, printre care „Universul” și „Epoca”, au relatat evenimentul ca pe o curiozitate tehnologică, dar și ca pe un avertisment:
„Aceste mașini ale diavolului trebuie oprite înainte de a aduce nenorociri.”
Doctorul Vintilă a fost amendat pentru „viteză imprudentă”, deși, după mărturii, automobilul nu depășea 20 km/h.
A fost primul caz de sancțiune rutieră din România.
Evenimentul a determinat autoritățile să elaboreze primele reglementări pentru circulația automobilelor în Capitală.
În 1907, s-au introdus primele plăcuțe de înmatriculare și obligativitatea carnetului de conducere.
Primul număr de înmatriculare românesc, „1B”, a aparținut chiar inginerului George Valentin Bibescu, pionier al automobilismului românesc.
Dintr-o coliziune ușoară pe Calea Moșilor s-a născut prima discuție serioasă despre siguranța rutieră în România.
Un accident minor care a marcat începutul unei noi ere, cea a vitezei și a responsabilității.
Sursa foto: Stiai asta?