Palatul H. Spayer era una dintre emblemele Bucureștiului interbelic, fiind reprezentat pe cărțile poștale dar și în albumele de arhitectură ale epocii.
Clădirea a fost edificată în anul 1900, sub patronajul lui Herman Spayer și după proiectul celebrului arhitect elvețian Louis Pierre Blanc. Construită în stil Ludovic al XV-lea, vila dispune de trei intrări: una principală, monumentală, destinată invitaților și familiei, una laterală în dreptul serei și una în spate.
E un palat adevărat, cu vitralii, tavane pictate, ferestre mari, șeminee de marmură, candelabre, lemn de mare valoare.
Arhitectul s-a ocupat și de decorația interioară a locuinței, din care au mai rămas lustre, policandre, șemineuri cu feronerii, tapetul din mătase, dar și patru picturi, de mari dimensiuni. Arhitectul Blanc a apelat la colegul său Ion D.Berindei, pentru a construi, în curtea vilei, grajduri pentru caii proprietarului. Această clădire a suferit modificări radicale, aici funcționând în prezent un institut de învățământ superior. Interioarele clădirii sunt degradate, dar decorația plafonului din salonul mare fiind refăcute acum câteva decenii, poate fi admirată. Sunt reprezentate două grupuri de îngerași plutind pe nori albi, diafani. Pictorul a semnat „Marechal Paris 19( )”.
*În 1904, când s-a hotărât transformarea Băncii Marmorosch Blank în societate anonimă pe acțiuni sub denumirea de Societatea de Credit, din consiliul de administrație al Băncii făcea parte și Herman Spayer, mare proprietar, (care deținea și imobilul din Batiștei), alături de Mauriciu Blank, Take Protopopescu și alții.
Impetuoasa clădire este situată în strada Batiștei nr. 24 A, vis-a-vis de Înalta Curte de Casație și Justiție și mai este cunoscut și drept Casa Marmorosch Blank, fiind declarat monument istoric.
Din somptuos sediu de bancă, înainte de 1989 devenise cantină…
Sursa foto: Daniel Crăițoiu/ Bucurestiul De Altadata