București, Ministerul de Externe, fotografiat în 1911.

O clădire… mai mult sau mai puțin controversată, un soi de… carte de istorie zidită…

Palatul Prințului Grigore M. Sturdza. Sediul, cândva, al Ministerului de Externe. O clădire… mai mult sau mai puțin controversată, un soi de… carte de istorie zidită…
Prinţul Grigore M. Sturdza (1821-1901) a fost fiul domnitorului moldovean Mihai Sturdza (1794-1884) din prima căsătoriei cu Elisabeta Rosetti, având în posesie cea mai mare avere funciară din Moldova, exploatând peste 30 de proprietăţi proprii sau în arendă.
A studiat în Franţa şi Germania, apoi a dus o viaţă aventuroasă, fiind cunoscut pentru forţa fizica pe care şi-o antrena susţinut, având amenajată şi o sală de gimnastică.  A fost comandant în armata otomană sub numele de  Mukhlis Paşa.(adevarul.ro)

Se povestește că era tare sensibil la farmecele femeilor, a avut nenumărate legături şi a fost căsătorit de trei ori: cu contesa Anne Gabrielle de Cisternes (pseudonim literar Dash), cu prinţesa Olga Ghica şi cu Raluca Turculeţ. Nu a avut urmaşi masculini legitimi (singurul fiu care ajunge la maturitate era nelegitim, Mihai Dimitrie Popovici şi a fost căsătorit cu Valeria Micle, fiica Veronicăi Micle), mulţi copii pierind de boală la vârste fragede. A încercat chiar, să devină şi domnitor la 1859, a fost membru fruntaş al Partidului Conservator, fiind atât deputat cât şi senator în epoca domniei lui Carol. (Radu Rosetti, Scrieri (Restitutio), Editura Minerva, Bucureşti, 1980, pp. 442-444).

Potrivit sursei citate, În martie-aprilie 1897 avocaţii Ioan C. Barozzi şi I.A.Filitis, procuratori pentru principele Grigore M.Sturdza,  cumpără la licitaţie un teren de 936,8 m.p. cu 50 lei/m.p. pe Şoseaua Jianu nr. 2 lângă proprietatea fraţilor Axerio. Anterior licitaţiei, pictorul Nicolae Grigorescu (1838-1907) se oferise să cumpere proprietatea de 936,8 m.p.,pentru completare, dând o formă regulată lotului aflat deja în posesia sa, dar preţul de 20 lei/m.p. nu convenise Primăriei. (A.N.D.M.B., P.M.B. Tehnic, dosarul 83/1896) Construit între 1898-1901 după planurile arh. Julius Rainicke elaborate în 1897, palatul Sturdza s-a aflat la colţul Bulevardului Colţei cu Şoseaua Jianu şi Şoseaua Bonaparte, în actuala Piaţa Victoriei.  
„Cea mai amestecată şi mai bizară construcţie din Bucureşti, pe ale cărei faţade îşi dau întâlnire, înfrăţindu-se, elemente de epoci şi stiluri diferite tăiate în materiale de tot soiul şi de toate culorile”.
Potrivit bucuresti-centenar.ro, aşa a fost descris, de arhitectul Grigore Ionescu impunătoarea clădire extrem de sofisticată și încărcată cu decorațiuni, de altfel, una dintre cele mai impresionante şi grandioase reşedinţe private din câte s-au văzut prin Bucureşti, la început de secol XX.
Din pricina formei aproape cubice, dar mai ales al stilului eclectic somptuos, clădirea fiind decorată cu foarte multe stucaturi şi ornamente arhitectonice, dar şi cu patru turnuleţe de colţ, Palatului Sturdza i s-a mai spus şi „prăjitura din Capul Podului” sau „prăjitura Sturdzeştilor”.
Demn de știut, după moartea prințului, urmaşii au vândut clădirea statului, în 1904. Până în 1945, Palatul a funcționat ca sediu pentru Ministerul de Externe, dar a fost puternic deteriorat în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial și a fost demolat în 1946.

sursa: digitool.bibnat.ro – Biblioteca Digitală Naţională