„Magnoliile sunt bucurie, nu luptă, pentru că de bine, povești și frumos e multă nevoie. Și e loc pentu toată lumea, nu-i nevoie să ne cățărăm pe spinări. Mă cam dor șalele, drept să spun, dar e deja altă zi și mă întorc la bucățica mea, la ce-mi aduce mie bucurie.
Magnoleala matinală pe frig și umezeală are farmecul ei, la fel cum are vântul șuierat printre petale, chiar dacă ciufulește strașnic magnoliile cele mai înflorite. Încă o ploaie zdravănă și rozaliile vor fi mai mult pe trotuar decât în copac.
Au trecut prin multe magnoliile cele mai harnice, pe unele le-a pârlit soarele în weekend, nici n-au mai apucat să înflorească complet, s-au necrozat așa, de zici că au tatuaje. Unele-s îmbulinate, altele au inimi tatuate pe petale, am văzut și-o magnolie cu avion pe floare, parcă s-ar pregăti de călătorie, să-și ia rămas-bun până primăvara viitoare.
Dar vin din urmă magnoliile fucsia, își fac curaj și încep să arate fix cum exclama cu încântare un copil, anul trecut: „uite că în copac sunt orhidee cum avem noi acasă în ghiveci!”.
Să vă bucurați de frumos, în orice formă vine el. Și pentru că Harta este despre a oferi bucurie și culoare, revin diseară cu o bucurie mare, mare de pus în ramă”, scrie cel care a postat aceste minunate fotografii pe pagina comunității Harta Magnoliilor, acolo unde regpăsim în fiecare primvară poezia dalbă a celebrelor magnolii ce pot face din București o capitală a Frumosului…
Contemplați! Merită! Și luați Bucureștii la pas!
