Cine mai știe?!… 7 iunie 1920: Localitatea Anina era zguduită de cea mai gravă catastrofă minieră petrecută pe teritoriul României și una din cele mai grave înregistrate până la vremea respectivă în Europa.

Cumplitul eveniment s-a soldat cu peste 200 de morți și a lăsat în urmă peste sute de văduve și orfani.

Potrivit investigațiilor de la acea vreme, nenorocirea s-a petrecut după ce la Anina s-au primit instrucțiuni să fie depozitate în subteran peste 3.000 de kg de explozibil confiscat de la trupele lui Bela Kun, explozibil care era alterat și prost conservat.

În seara zilei de 7 iunie 1920, pe când muncitorii din schimbul al doilea așteptau să fie scoși la suprafață și următorul schimb începuse să intre în mină, explozibilul a explodat. Practic, au avut loc 4 explozii succesive, iar în deflagație majoritatea materialului exploziv s-a descompus, după cum a declarat directorul Direcției Județene a Arhivelor Naționale, citând din documentele vremii.

În urma exploziilor de mare amploare, s-a produs o cantitate mare de gaze extrem de toxice, iar aerajul le-a distribuit la orizonturile inferioare ale minei, acolo unde minerii așteptau ieșirea din schimb. Norul ucigaș i-a secerat pe loc, unii dintre mineri fiind găsiți ulterior cu mâinile ncleștate pe uneltele.

Potrivit documentelor oficiale, catastrofa minieră petrecută în 1920 la Anina s-a soldat cu 217 morți. 170 de mineri au decedat pe loc, fiind scoși din adâncuri fără suflare. Alte 52 de persoane au fost aduse la suprafață cu leziuni la plămâni, marea majoritate decedând în perioada care a urmat.

foto: ziare.com