Într-un București care începuse să prindă contur ca metropolă, târgurile erau mai mult decât simple evenimente comerciale. Aici, fotografia ambulantă și-a găsit un loc special, devenind un mijloc prin care poveștile și emoțiile orașului erau imortalizate și transmise mai departe. Oameni din toate păturile sociale, de la meșteșugari la negustori și familii, își doreau să aibă un portret realizat rapid și accesibil.
Un exemplu elocvent este Târgul Moșilor din anul 1900, unde erau prezenți între 20 și 30 de fotografi „a la minut”. Într-un oraș cu aproximativ 50 de ateliere fotografice profesionale, acești fotografi ambulanți ofereau un acces facil la fotografie, captând esența momentelor și bucuria fiecărui vizitator. Prezența lor masivă la astfel de evenimente subliniază rolul esențial pe care l-au jucat în democratizarea accesului la artă fotografică.
Astfel, chiar dacă studiourile fixe erau preferate de cei cu resurse financiare mai mari, fotografii ambulanți au contribuit la popularizarea fotografiei în rândul publicului larg, oferind tuturor posibilitatea de a păstra o amintire vizuală.
La drept vorbind începuturile fotografiei ambulante și impactul acesteia asupra societății Micului Paris au deschis orizpnturi dar și… inimile bucureștenilși nu numai. S-au „scris” romanțe în… imagini, s-au creat amintiri… multe nemuritoare, s-au unit destine și s-au creat clipe UNICAT,, poate și… „anotimpuri” ale modei, emoții, zâmbete, îmbrățișări… într-un fel anume… o „istorie” a comunității unor vremuri care nu se vor mai întoarce.
Sursă foto/ informații: Fotograf Studio
