Fără ISTORIE, fără… AMINTIRI… am fi mai altfel și mai săraci!
Ce avem noi aici?! Piața Sfântul Anton, fotografiată de Ludwig Angerer la 1856. În plan central Cafeneaua Veche și biserica Sfântul Anton, iar în plan îndepărtat-stânga, biserica Sfântul Dumitru ”de jurământ”. În spatele bisericii Sfântul Anton se văd clădirile Curții Vechi. În stânga și afară din cadru, Hanul lui Manuc, după cum precizează dl Cristian Bulfon, cel care a și postat în mediul online această pitorească fotografie.
(Piața Sf. Anton, aflată lângă Curtea Veche): fotografia este realizată de la înălțime (de pe Biserica Sf. Ioan-Piață). În imagine apar și mai multe clădiri aflate la vest de respectiva piață, în stânga fiind turla Bisericii Sf. Dumitru (Biserica de Jurământ, care din sec. XX se va numi popular, Biserica Sf. Dumitru-Poștă, pentru că se va afla în vecinătatea colțului sud-estic al Palatului Poștelor, actualul Muzeu Național de Istorie a României)!…
Fotografia ne înfățișează cum arăta Piața Sf. Anton (numită popular și Piața Mică, aflată la nord de Hanul lui Manuc; la sud de acesta se afla Piața Mare – Piața Unirii de mai târziu) la 9 ani după catastrofalul incendiu (intrat în folclor ca Marele Foc sau Focul cel Mare), care distrusese cam o cincime din casele Bucureștiului – din acest motiv peisajul este atât de dezolant (în acel incendiu, a fost distrusă și Biserica Sf. Anton, aflată în partea de est a pieței, al cărui nume vine de la cel al bisericii; după 25-30 de ani, această piață agro-alimentară va deveni o piață pentru flori, fapt pentru care numele ei popular va fi Piața de Flori, în care se va construi Hala de Flori, demolată la sfârșitul anilor ’60)…
Biserica aflată în plan mijlociu, în centru-stânga, este Biserica Curtea Veche, cu hramul ”Buna Vestire” – după distrugerea Bsericii Sf. Anton de Marele Foc, Biserica Curtea Veche a preluat și hramul ”Sf. Anton”…
La nord de Biserica Curtea Veche, în plan mijlociu al imaginii, în centru-dreapta, se află o clădire fără etaj, cu arcade – este cea mai veche cafenea din Capitală, drept pentru care se numește Cafeneaua Veche, clădire existentă și azi, în colțul sud-vestic a intersecției în cruce a str. Covaci cu str. Șepcari”, detaliază, la rândul său,dl Mircea Monu.
* Ludwig Angerer (15 august 1827 – 12 mai 1879) a fost un fotograf austriac care a fondat primul studio foto la Viena și a fost numit fotograf de curte kk de către împăratul Franz Joseph I. Este cunoscut și pentru că a făcut unele dintre cele mai vechi fotografii ale Bucureștilor.
Născut la Malacka în Regatul Habsburg al Ungariei (azi Malacky, Slovacia ), fiul unui pădurar, Angerer a studiat farmacia și chimia la Universitatea Regală din Pesta . Începând cu 1848, timp de doi ani, a fost ucenic farmacist, după care, la 23 de ani, obține licența în farmacie, cu titlul de magister . Între 1850 și 1854, a lucrat ca farmacist la Viena și Graz .
La 13 martie 1854, Angerer intră în armată, devenind farmacist militar la Secția de Medicină Militară iar în 1856 vine la București cu trupele de ocupație austriece, lucrând la spitalul de campanie al trupelor austriece. În cei doi ani petrecuți la București, pe lângă îndatoririle sale de farmacist, în timpul liber, Angerer a practicat fotografia, făcând unele dintre cele mai vechi fotografii ale Bucureștiului, arătând părți ale orașului înainte de a fi reamenajate la sfârșitul secolului al XIX-lea.
După ce trupele austriece s-au retras în martie 1857, Angerer s-a întors la Viena, unde, un an mai târziu (la 13 aprilie 1858), a demisionat din Armată pentru a se concentra pe fotografie, deschizându-și propriul studio. Doar doi ani mai târziu, la 24 decembrie 1860, a devenit fotograful Curții Imperiale din Viena.
O fotografie de poveste, și,în sine, iată… o „carte de istorie” în miezul Bucureștilor. Musai de pus la tâmpla inimii…