Denumirea străzii provine din cuvântul lipscan= negustor care vindea în piețele românești mărfuri aduse de la Lipsca (Leipzig). Ulița Lipscanilor, chiar dacă nu sub această denumire, există de la începutul secolului al XVIII-lea.
Inițial o stradă foarte îngustă care făcea legătura între centrul comercial al Bucureștiului și Podul Mogoșoaiei, Ulița Lipscanilor avea să căpete o importanță deosebită pe vremea lui Constantin Brâncoveanu.
Așa cum reține memoria vremii, domnitorul Șerban Cantacuzino ridică pe partea dreaptă a străzii un han care îi va purta numele și care va rezista până în 1880 când va fi dărâmat pentru a se ridica palatul Băncii Naționale.
La începutul secolului al XIX-lea a fost construit Hanul cu Tei, existent și azi, și care are înscris deasupra intrării, dăltuit în piatră, 1833, anul construcției.Clădirile (multe dintre ele ridicate în stil neoclasic și neobaroc în secolul al XIX-lea) au fost naționalizate în 1948, iar în anii 1980, autoritățile comuniste au dat locuințele spre folosintă altora care le-au adus într-o stare avansată de degradare.
Degradarea zonei a continuat și după 1990, iar atmosfera din trecut a dispărut astăzi aproape în totalitate. Cu ocazia lucrărilor de restaurare și refacere a zonei, desfășurate la începutul anilor 2010, sub pavajul străzii Lipscani au fost descoperite ruinele mai multor hanuri medievale.
Trebuie știut că străzi care poartă denumirea Lipscani au existat sau mai există, încă și în alte orașe din sudul României (Craiova, Ploiești, Slatina etc).
foto: Facebook