Cum… să petreci 1 Mai fără MICI, marii favoriți ai sărbătorii, fără… iarbă verde prin aglomerația sufocantă de grătare și chestiile alea care sunt doar sunete țipate că muzică nu poți să-i spui, totul în peisajul plin de coji de semințe și resturi care fac să nu mai vezi iarba verde? Cum, să petreci „ Mai altfel?! NU SE POATE!!!
BA DA!
Și am petrecut! La propriu! Așa cum… sigur voi mai petrece și mi-am promis (și le-am* promis!) asta (musai)!
Undeva, în „buricul” capitalei, pe care, orice-ar fi,am regăsit-o cceritoare-n ceas de seară, cu universul său „pestriț”, alambicat, dar ornat cu vechile clădiri ART DECO, cu vile de poveste și marchize din fier forjat cu infloențe Art Nouveau, cu turiști străini și cu acel ceva al unui București ce se încăpățânează să-și spună povestea… Undeva… lângă Conservator (Universitatea Națională de Muzică), la doi pași de… Cișmigiu și de Biserica Lutherană.
Un… club. (ce banal „sună”!) Neee!!! Un club… MUZEU, într-o atmosferă UNICAT. Făcusem rezervare. De fapt, e SINGURA șansă să „prinzi” locuri aici.Și a spune că vorbesc de un loc select… e prea puțin. Unloc special, cu un „ceva” ce te plimbă prin gustul rafinat al muzicii LIVE, gustărilor… dar mai ales prin popasul pe care-l faci aici… într-o adevărată galerie de artă. Exact așa cum citiți. De altfel, de cum am intrat, ceva din Micul Paris, la propriu, mi-a mângâit privirile odată cu … pereții plini de tablouri. Și ce… tablouri!!! O feerie! De la DALI (acela… Salvador Dali!), la o întreagă pleiadă de artiști contemporani, printre care, la loc de cinste, celebrul Andrei Ioagăr, ale cărei lucrări ies din tipar și unesc arta și știința. Totul aici te face să întorci capul, la propriu, să privești, să contempli, să… servești o porție de FRUMOS, de… CULTURĂ. Totul în armonie cu… cafe-concert, jazz manouche și vechi melodii din Micul Paris în fascinante.
Toate impresiile-AICI.