Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ulițele orașului nu erau luminate deloc în timpul nopții, iar de felinare nici nu se pomenea. Pe arterele mai importante, pe Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei), Podul Calicilor (Calea Rahovei), Podul Târgului de Afară (Calea Moșilor), Podul Beilicului (Calea Șerban Vodă), precum și pe celelalte ulițe unde se găseau case boierești, se afla în fața porților câte un șomoiog îmbibat cu păcură sau rășină care lumina drumul caleștilor în curte.La Curtea domnească și în casele boierilor, camerele erau luminate cu lumânări de ceară galbenă, apoi albă și în cele din urmă cu lumânări de stearină, puse în policandre sau sfeșnice de argint sau de bronz.

Negustorii și celelalte categorii de oameni își luminau interiorul caselor cu lumânări de ceară galbenă, iar oamenii săraci cu lumânări de seu.Odată cu secolul al XIX-lea, a început în București a se ilumina și străzile, mai întâi cu lumânări de seu, apoi au fost introduse felinarele. În perioada 1828-1829 s-au instalat pe unele străzi centrale, felinarele „încrucișate”, adică alternativ pe o parte și pe alta, la o distanță de 20 metri unul de altul.

Trebuie știut: Combustibilul utilizat era untdelemnul sau untura de pește. În anul 1830, din ordinul vorniciei (primăriei), s-au instalat felinare pe mai multe străzi. Felinarele pentru iluminarea orașului noaptea, erau puse la răspântiile cele mai importante, sau în fața anumitor case sau prăvălii unde se socotea că este nevoie mai multă.

Potrivit documentelor vremii, orașul era împărțit în Comisii sau Culori (sectoarele de astăzi): Comisia de Roșu, Comisia de Albastru, Comisia de Galben, Comisia de Verde și Comisia de Negru.

În anul 1853, pentru cele 708 de lămpi din București, primăria cheltuia pe un an întreg, suma de 386.158 lei.

În luna mai 1857 au fost instalate primele lămpi cu petrol, Bucureștiul devenind primul oraș din lume care a folosit petrolul lampant.În anul 1906, străzile orașului București erau iluminate de 3.969 becuri cu gaz, 3.113 lămpi cu petrol, 1.018 lămpi cu ulei mineral, 151 lămpi electrice cu arc voltaic și de 66 lămpi cu arc incandescent, consumându-se în acel an 6.800.286 mc de gaz.

(sursa informațiilor: George Potra, Din Bucureştii de altădată, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, www.digibuc.ro)