Istoria… ce poveste… ce „apă vie”-din totdeauna și… pentru toate timpurile!
Uite un eveniment total șters din mentalul colectiv bucureștean, pentru că istoria nu e apreciată în prezent: Piața Unirii, practic buricul târgului și unul dintre nodurile importante ale Bucureștiului, are denumirea asta din 1959. De ce 1959?
În 1959, Republica Populară Romînă (RPR) a sărbătorit centenarul Unirii Țărilor Române (1859) sub Alexandru Ioan Cuza prin câteva evenimente. Pe 24 Ianuarie 1959, ziua Micii Uniri, cea mai mare intersecție din centrul Bucureștiului, Piața 28 Martie, a fost redenumită Piața Unirii.
Așa cum aflăm de la omaenii sufletiști ai comunițății Rezistența Urbană/Facebook (www.facebook.com/rezistenta/ ), evenimentul a fost marcat simbolic prin amplasarea unei plăcuțe stradale cu noua denumire de către Dumitru Diaconescu, președintele Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei RPR, funcție azi numită mai simplu „primarul Bucureștiului”.
Nu foarte departe de nou-denumita Piața Unirii, a avut loc o adunare în Piața Republicii (fostă Piața Palatului Regal, azi Piața Revoluției), unde s-a încins hora.
Piața Unirii e un spațiu bucureștean care a schimbat mai multe denumiri de-a lungul existenței dar mai ales și-a modificat substanțial aspectul.
Demn de amintit, inițial Piața Mare a Bucureștilor în secolul 19, a fost redenumită Piața Națiunii în epoca Marii Uniri din 1918, apoi Piața 8 Iunie (între 1930-1940, domnia lui Carol al II-lea, 8 Iunie 1930 fiind ziua când a urcat pe tronul României), apoi Piața 6 Septembrie (urcarea pe tron a regelui Mihai la 6 Septembrie 1940), apoi iarăși Piața Națiunii până prin 1950, când a devenit Piața 28 Martie (28 Martie 1948, primele alegeri pentru Marea Adunare Națională, parlamentul unicameral al României comuniste) și în final redenumită Piața Unirii, nume pe care îl păstrează.
Aspectul pieței s-a schimbat și el fundamental în ultimul secol: complexul de hale a fost redus în anii ’30 la una singură (Hala Ghica/Mare, ulterior Hala Unirii) și s-a început un proiect de sistematizare care includea fântâni (nefinalizat), în 1976 a apărut Magazinul Unirea, extins apoi în anii ’80 odată cu reconfigurarea totală a spațiului: au fost construite fântânile, s-a trasat b-dul Victoria Socialismului (Unirii), s-a demolat masiv și s-au ridicat blocuri înalte pe toate laturile. Piața Unirii a devenit parte a noului centru civic ceaușist și așa o cunosc generațiile actuale.
Cunoașterea istoriei unui loc adaugă substanță percepției pe care o avem în stradă… Cunoașterea istorie este fundamentală pentru a ne cubnoaște și pentru a ne păstra identitatea.
foto sus: arhiva Agerpres
foto centru: Piața 28 Martie (Unirii), anii ’50
foto jos: Piața Unirii, anii ’90