„Cum mori cu zile in Romania, printre romani.
Azi, pe la 13 30, eram pe la parcul Crangasi, cu un prieten. La cativa metri de intrare, un tanar zacea pe asfalt. Avea capul in jos, gura cascata, respira greu. Eu il strig sa vad daca e in regula, prietenul meu suna la 112.
-E un tanar de vreo 25 de ani, zace pe asfalt, la Crangasi. Respira greu, nu vrem sa il miscam sa nu ii facem rau. Va fac poza, trimitem?
Pozez, in timp ce vorbesc. Nu am vrut sa il miscam, respira, dar putea fi comotie, puteau fi traumatisme, asa ne-am gandit.
112: Nu. Unde sunteti?
-La Crangasi, pe Viitorului, la intrarea in parc. Va dam share location?
112: Nu avem. L-ati miscat? Poate doarme.
-Am strigat, pare inconstient, nu raspunde.
112: Va dau legatura.
Da legatura.
-Buna ziua, unde sunteti?
-La Crangasi, langa parc…
-L-ati miscat?
-Nu. Stim ca nu e voie. Doar l-am atins.
-Mda. Poate e beat sau doarme.
-Si daca e cazut sau beat nu veniti?
-O fi beat.
-Nu miroase, nu stim! Dar e cazut in strada, daca se misca putin ajunge in sosea.
-O sa vina cineva…
In timpul asta, bodyguardul de la parc (poza) s-a indepartat vreo 30 de metri de locul faptei, statea in asteptare. Il strig:
-De cand sta asa?
-E de mult, asa sta, nu s-a miscat!
-Si de ce nu ati sunat la 112?
La care el:
-Eu, domnule? Nu ma bag! Treaba mea e pana la gard!
Imi arata poarta parcului.
-Si daca a cazut omul pe strada nu il ajutati ca dvs. aveti treaba doar pana la gard? Nu puteati suna la 112?
-Eu nu ma bag la astea, pana la gard am treaba.
Alti oameni stateau pe bancute, la soare. A fost o zi frumoasa. Altii treceau pe strada pe langa baiatul ala cazut. Batranii isi plimbau nepoteii cu bicicletele. Pe partea cealalta a drumului, era targ de Craciun, oamenii luau vin fiert si scortisoara. Cat am asteptat sa vina cei de la 112, i-am vazut cum se mai uitau din cand in cand cate unii. Si atat.
O masina de Politie a trecut pe acolo, foarte aproape de bordura (pe la 13 30, se poate verifica cine a fost dupa traseul masinilor). S-au uitat la cel cazut, dar nu au oprit. Am strigat la ei: “hei, stati, baaai!” Prietenul meu a alergat dupa ei pana la semafor. Nimic. S-au carat. O doamna ne-a zis ca “tanarul sta acolo de ceva timp, saracul!” Am intrebat-o de ce nu a sunat la 112, a ridicat din umeri.
In vreo 12 minute a venit SMURD. L-au trezit, l-au luat in brate. Nu mirosea a bautura, dar probabil era drogat.
L-au luat si am plecat.
Altceva voiam sa spun. Oricare dintre voi poate sa cada maine pe strada. Criza de bila, criza diabetica, AVC, lesin sau orice altceva. Se poate intampla. Ei bine, trebuie sa stiti ca, in momentul ala, romanii habar nu au ce sa faca. Se vor uita la voi ca la niste ciumati. Unul va zice ca treaba lui e pana la gard, alta te va compatimi doua ore si isi va face cruci, iar cei mai multi vor trece pe langa tine nepasatori.
Habar nu avem cum sa procedam in cazurile astea, nu stim unde sa sunam si ce sa facem. Suntem ca niste speriati de bombe care credem ca un om cazut pe strada, un om la nevoie, e un ciumat de care trebuie sa fugim ca nu cumva sa se ia naibii ce are el.
Maine puteti fi voi aia cazuti, ma! Ganditi-va la asta!
Precizari:
1. Am facut poze sa ii trimit operatoarei de la 112, sa ma creada! Apoi am avut 12 minute pana a venit Salvarea, era logic sa ii filmez, in cazul in care ar fi trebuit sa le arat celor de la SMURD. Una e sa le povestesc eu ce sunete si horcaieli scoate bietul om, alta e sa le arat.
2. Omul respira. Atunci ne-a fost frica sa nu fie un traumatism, iar in situatia asta nu trebuie miscat. Si daca ai cursuri de prim-ajutor, si daca nu ei, trebuie sa stii asta.
3. Oameni buni, va rog si eu ceva: faceti cursuri la SNURD si la Crucea Rosie. Sunt foarte buni si chiar invatati ceva, puteti salva vieti
4. Am postat asta in speranta ca invatam naibii ceva de aici, nu din dorinta imbecila de a epata. As vrea sa ramanem cu atat: VICTIMA? SUNAM la 112 sau dam primul-ajutor, daca cazul, daca e bine sa il miscam si daca ne pricepem. NUstam ca lesinatii! Sper sa se inteleaga. Daca nu, ghinion.
5. Acum dati share la postari cu icoane si trimiteti sms-uri cu ingerasii care aduc lumina de Sarbatori! Sa stiti ca asa ii ajutati pe semenii vostri, nu sunand la 112. Ar merge si un partikip mic, ala clar salveaza vieti. Amin, like and share, gen. Lol!”

*Text&Foto: Silviu Iliuta (Cronicipebune, de Silviu Iliuta )

Cum mori cu zile in Romania, printre romani.

**Postarea inițială a domnului Silviu iliță a fost făcută pe 19 decembrie.

De citit, de înțeles, de luat ca lecție. Dacă tot vorbim cu gura până la urechi de Moș Crăciun, de daruri, de bunătate și de cât de OAMENI Suntem noi. Noi, cărora arar sau aproape deloc nu ne pasă de ce se întâmplă în jur, sau, când ne pasă… ne pasă așa, ca să avem cu ce ne lăuda…