Lume, lume, toate bune!
Bucureștenii sunt invitați să se bucure acum la primul Târg de Moși al anului ! Acolo unde inspirații organizatori plănuiesc să readucă zarva și forfota târgului de Moși de pe vremuri.
Cine mai știe cum era când de la prunci până la cei în toiag gustau primele cireșe, or pe când părinții și bunicii noștri vânau linguri de lemn și străchinuțe noi, când spectacolele ieșeau în stradă, iar târgurile erau prilej de mare sărbătoare…
Hai la târg, la sărbătoare ! Hai cu mic și hai cu mare, că sunt de toate pentru fiecare !
Sâmbătă, 18 mai, Târgul de Moși în Parcul Kiseleff!
***Născut din suprapunerea Târgului de Afară (atestat din secolul al XVII-lea la marginea de est a orașului) și a locului de pomenire a morților consacrat de presupusele slujbe ținute de Matei Basarab pentru soldații căzuți în luptă pe la 1632, Târgul Moșilor s-a ținut intermitent până în secolul al XIX-lea, din pricina molimelor, dar și a evenimentelor istorice. Fluctuant a fost și terenul pe care s-a desfășurat, extins constant și mutat mereu mai spre răsărit odată cu dezvoltarea capitalei. La sfârșit de secol XIX, târgul se ținea la bariera Moșilor, punct terminus al Căii Moșilor și al liniei de tramvai cu cai nr. 1, care îi deșerta pe vizitatori ante portas…
Îl lăsăm pe Caragiale să vă spună, cu umoru-i caracteristic, care era situaţiunea: „În interiorul unui vagon închis al tramvaiului vechi, stau înghesuite, pe banchete și-n picioare, treizeci și patru de persoane suferind foarte tare. Între toate acestea, una sufere mai grozav – e cucoana Lucsița; fiindcă toate celelalte sufăr numai de căldură și de sete, pe câtă vreme dumneaei sufere pe lângă astea și de foame. Când se oprește vagonul la Sf. Gheorghe, se face roșie, apoi galbenă și pe urmă simte o sudoare rece, și iar fierbințeală și iar răcește, și răsuflă greu, ștergându-se pe sub bărbia grasă, și zice: – Uff ! dacă stiam, mai bine luam birze! (că vorbește cam peltic). Teribelă căldură! mor!”
Organizat multă vreme rudimentar, târgul dobândește pe la 1902 aspectul unor semicercuri întretăiate de raze, ce conduceau la chioșcul în care descindea familia regală în joia Moșilor, momentul culminant al manifestării populare. De jur împrejur se întindeau mărfurile nenumăraților meșteșugari veniți de pretutindeni: lingurari, dogari, vânzători de coșuri, oale, brățări și câte altele. În perioada interbelică, târgul devine un soi de expoziție anuală a meșteșugarilor, găzduind de asemenea mașinăriile distractive ale societății vieneze Luna Park. (sursa : viabucuresti.ro )
foto 2- viabucuresti.ro 
