Pe strada C. A. Rosetti, fostă Clemenței, la nr. 13 se află una dintre casele frumoase ale Bucureștiului vechi. Inițial, aici era, încă din 1851, o proprietate Butculescu pe care a cumpărat-o, în 1904, doctorul Constantin D. Angelescu. Acesta a construit casa în forma actuală după proiectul lui Ion N. Socolescu, fondatorul primei școli românești de arhitectură. În 1913, doctorul a mai cumpărat în apropiere și un teren, pe care, în 1930, Societatea în Nume Colectiv Lido va ridica hotelul cu același nume după planurile arhitectului Ernest Doneaud.
Doctorul Constantin D. Angelescu s-a născut în 1869 și a fost singurul care a supraviețuit dintre cei șase copii ai bogatului negustor craiovean Dumitru Angelescu și ai Teodorei, născută Geblescu. Constantin D. Angelescu a studiat medicina la Paris, unde a susținut și doctoratul în 1897 și unde, având în vedere rezultatele, i s-a și propus să rămână. Destinul lui era însă legat de țară, așa că s-a întors devenind, în 1903, profesor universitar și, mai târziu, director al Clinicii de Chirurgie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti. A fost unul dintre cei mai buni chirurgi ai generației sale, recunoscut pe plan european, dar și un marcant om politic liberal. Ca ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor s-a ocupat, la solicitarea prietenului Brătianu, de organizarea Serviciului Medical al Armatei. A fost primul ministru plenipotențiar român în SUA, în perioada octombrie 1917 – martie 1918, având misiunea de a obține sprijin pentru unire. Condiția pusă de guvern era ca trimisul să nu ceară bani de la stat pentru reprezentare, iar I. G. Duca, prima propunere, a declinat oferta motivând că nu are mijloacele necesare. Doctorul Angelescu a acceptat însă și a pus fără ezitare fondurile familiei în slujba interesului național. Ca ministru al Instrucțiunii Publice, sub deviza „Școală cât mai multă! Școală cât mai bună! Școală cât mai românească!”a legiferat bacalaureatul și a primit porecla Doctorul Cărămidă pentru că a continuat opera lui Spiru Haret de a construi școli în toată țara. A fost și prim ministru într-un foarte scurt mandat de numai cinci zile, după asasinarea lui Duca și până la formarea cabinetului Tătărescu. A fost, de asemenea, președintele Ligii Culturale, președinte al Academiei Oamenilor de Știință din România, membru de onoare al Academiei Române.
Doctorul Angelescu s-a căsătorit, în 1899, cu Virginia, fiica bogatului Grigore Constantinescu Monteoru, pe care îl tratase de ulcer. Doctorul era înalt, distins, cu trăsături frumoase, iar fiica lui Monteoru era fermecătoare, bine educată și foarte cultivată. Căsătoria lor a însemnat intrarea doctorului în lumea bună, soacra sa fiind soră cu Ana, soția lui Spiru Haret și Eliza, soția lui Pompiliu Eliade. Soții Angelescu au avut șase copii: Elena – căsătorită cu diplomatul George Vălimărescu, Grigore – student în Drept la Paris, mort la 21 de ani, Alexandru – profesor universitar de Drept Civil la Cluj, Constantin C.- jurist strălucit, Ioana – căsătorită cu Ștefan, fiul lui Nicolae Ghika-Budești și Elisabeta – soția matematicianului Alexandru Ghika. În 1908, la două săptămâni după nașterea ultimei fiice, Virginia Angelescu moare, la 39 de ani, de anevrism. Doctorul Angelescu, care nu s-a mai recăsătorit, îi va supraviețui încă patruzeci de ani, trăind în casa din str. Rosetti. Renumit colecționar de artă, cumpăra tablouri, gravuri, statuete, cărți rare și era spaima anticarilor cu care se tocmea la sânge, ca și Nicolae Iorga, marele său rival. La finalul vieții, în biblioteca din str. Rosetti existau peste 40.000 de volume, confiscate de comuniști care au instalat în casa Angelescu organizația Frontul Plugarilor condusă de Petru Groza. Dr. Constantin Angelescu, deja evacuat din locuință, a murit în septembrie 1948, la 79 de ani, în spitalul francez Saint Vincent de Paul din București, unde se refugiase sub protecția fostului său asistent, dr. Theodor Burghele și a fostului său student Eugen Proca. Moartea l-a salvat pe dr. Angelescu de arestare și reeducare, dar el nu a putut fi înmormântat în capela Monteoru, alături de soție. Și-a găsit odihna în cavoul familiei unui prieten, avocatul George Slama unde, din prudență, nicio inscripție funerară nu amintea numele său!
Istorii, taine ce MERITĂ ȘTIUTE!
Sursa foto: Wikimedia
Sursă documentare: Lectia de Istorie-Facebook