Banca Națională a României a fost înființată în virtutea legii, pe 17 aprilie 1880, cu un capital inițial de 30 milioane lei, din care 10 milioane capital de stat, restul de 20 milioane fiind capital proprietate privată. A fost investită cu privilegiul de a emite bancnote acceptate în tranzacții, privilegiu extins de mai multe ori.
BNR este a 13-a bancă centrală înființată în lume, fiind înființată înaintea băncii centrale a Japoniei sau a sistemului Rezervei Federale din SUA. Primele bancnote emise de BNR au fost de 20, 50, 100, 500, 1000 lei.Au fost emise monede de aur, argint și cupru.
Trebuie știut că, datorită Legii lui Gresham (*În economie, legea lui Gresham este un principiu monetar care spune că „banii răi alungă banii buni”. Dacă sunt două forme de bani acceptate ca mijloc de plată, cu o valoare (impusă de stat) nominală înscrisă pe moneda similară, atunci banii care conțin un metal mai valoros (de exemplu aur) sau cu un conținut mai mare din același metal (40% argint față de 30%) vor dispărea din circulație), putem înțelege de ce monedele de aur (valoare nominală 20 lei) erau ținute spre tezaurizare. Până în 1948 instituția a fost una privată, controlată cu mână de fier de către acționarii care, nu o dată, au sfidat guvernul, însă se poate afirma (pe baza datelor) că, deși de jure era o instituție privată, de facto era una de stat. Atât în perioada „privată” cât și în cea de stat (după 1948), Banca Națională a executat directivele Executivului, pe timp de pace (politicile economice) cât și pe timp de război.
După Primul Război Mondial, banca, și-a pierdut tezaurul metalic. Guvernul României de la acea vreme a luat decizia de a trimite rezervele la Moscova, caz cunoscut sub numele de Tezaurul României, Rusia nemaireturnând tezaurul.
Palatul Băncii Naționale, clădirea veche (foto) a Băncii Națională a României, a fost realizat deAlbert Galleron împreună cu Cassien Bernard, amândoi foști elevi ai lui Charles Garnier, realizatorul celebrei Opéra Garnier, cunoscută și ca Opera din Paris.
foto: wikipedia.org