„Sire,
După treizeci de ani de când marele Vostru unchiu şi întemeietorul Dinastiei, Regele Carol I, a adunat, într-o măreaţă Expoziţie tot ceea ce putuse să împlinească România sub Domnia Lui, avem astăzi nemăsurata bucurie să întâmpinăm pe Maestatea Voastră în acest MUZEU AL SATULUI, de gospodării ţărăneşti, aduse din toate unghiurile ţării, ca să dea înfăţişarea adevărată a vieţii acelei pături din Neamul nostru, pe care cu toţii ne rezemăm.
Este aici casa de piatră şi de grinzi de lemn a Românului de la munte, din Argeş şi Neamţu, ca şi din Şanţul Năsăudului, din Ţara Oaşului, de la Moţi, din Bihor şi de pe plaiurile Sibiului; este locuinţa mai revărsată şi mai zâmbitoare, de cărămidă arsă sau chirpici, a omului de la şes, din marginea Bărăganului până-n părţile basarabene şi-n câmpia Banatului; este aşezarea de pe malurile Dunării, cu prispe ascunse sub stuf, între biserici cu turn ascuţit din Maramureş, moară de apă de pe Siret, mori de vânt din Basarabia, văiagă din Banat, cherhanea de peşte din Deltă, hanul din Ilfov, şi tot ce dă înţeles şi farmec satului românesc.
Ele au crescut ca din pământ, în luna din urmă, sub ochii Maestăţii Voastre, care Aţi venit de mai multe ori să le vedeţi, pe când lemnarii şi zidarii, meşteri aduşi fiecare din satul lor, erau căţăraţi încă pe schele şi acoperişuri şi nici nu puteau visa că Însuş Regele Tării se află între ei şi-i urmărea la lucru. Parcă satele româneşti se grăbeau de pretutindeni încoace, ca să se aşeze în jurul Maestăţii Voastre şi să vă îmbrăţişeze cu aceeaşi credinţă şi iubire pe care Maestatea Voastră le-o arată.
Binevoiţi, Maestate, să priviţi şi să primiţi MUZEUL SATULUI ca un semn al acestei credinţe şi iubiri”- Dimitrie Gusti, discurs la inaugurarea Muzeului Satului, 1936.
LA MULȚI ANI BINECUVÂNTAȚI MUZEULUI SATULUI! 86 de primăveri în duhul sfânt al sălașului în care s-a născut veșnicia…