La data de 2 Septembrie1958 a fost inaugurat, la București, Muzeul Naţional „George Enescu”, aflat în clădirea Palatulului Cantacuzino, una dintre cele mai frumoase clădiri din capitală, un reper arhitetctural naţional şi de patrimoniu european (intrat oficial, pe lista monumentelor din Patrimoniul European, la 9 mai 2007), dar şi un reper în istoria naţională prin semnarea, în interiorul acestei clădiri, a tratatului de pace de la Bucureşti, din 10 august 1913, cunoscut ca „Pacea de la Bucureşti”.
Somptuoasa intrare, umbrită de generoasa copertină în cel mai autentic stil Art Nouveau, dezvăluie că aici armonia ornamentelor şi rafinamentul de epocă s-au întâlnit pentru a ridica pe Podul Mogoşoaiei de ieri, astăzi Calea Victoriei, la numărul 141, unul dintre cele mai strălucite şi impunătoare palate bucureştene, un simbol alBucureștilorde ieri, dar pentru totdeauna.
Construit între anii 1901-1903 de către Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul (fost primar al Capitalei, prim ministru, şef al Partidului Conservator) (ceocăruia îi aparține și Micul Trianon de la Florești- Parhova), palatul a fost realizat după proiectele remarcabilului arhitect Ioan D. Berindei. Pentru decorarea clădirii, acesta şi-a asigurat colaborarea unor renumiţi artişti ai vremii – G. D. Mirea, Nicolae Vermont şi Costin Petrescu pentru picturile murale, arhitectul Emil Wilhelm Becker şi sculptorul Fr. Storck pentru sculpturi şi ornamentaţia sculpturală, Casa Krieger din Paris pentru decoraţia interioară (tapiserii, candelabre, lămpi, vitralii etc.).
După moartea Nababului, în 1913, palatul a trecut în posesia fiului său Mihail G. Cantacuzino şi a soţiei acestuia, Maria (Maruca, născută Rosetti-Tescanu), care după decesul prematur al soţului, se va recăsători în 1937 cu George Enescu. Cuplul Enescu a locuit, între 1945-1946, în casa din spatele palatului, destinată iniţial administraţiei clădirii.
După moartea lui George Enescu în 1955, soţia sa a lăsat prin testament palatul şi clădirile anexe muzeului dedicat memoriei compozitorului. Din anul 1956, aici funcţionează Muzeul Naţional „George Enescu” şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
În trei săli ale Palatului Cantacuzino se desfăşoară cronologic expoziţia permanentă, ce cuprinde, între altele, fotografii, manuscrise, documente diverse, diplome, decoraţii, desene, busturi, instrumente muzicale, fracul şi costumul de academician al Academiei Române, masca mortuară şi mulajul mâinilor artistului.
O clădire, un simbol, dar și atâtea… file de istorie și artă!
(surse documentare:
https://www.georgeenescu.ro/georgeenescu-ro_doc_14…
https://ro.wikipedia.org/…/Tratatul_de_la_Bucure%C8…
https://ro.wikipedia.org/…/Palatul_Cantacuzino_(Bucure… )
sursă foto: Arhitectură, Restaurare și Urbanism în România
