Ce frumos ies la lumină… amintiri despre… Aurel Micu, „mare restaurator”, proprietar al restaurantelor Excelsior și Modern din București.

Din însemnările folcloristului Gheorghe Cernea, aflăm câteva detalii din biografia lui Aurel Micu (1894-1937), proprietar al restaurantelor Excelsior și Modern din București, răsplătit în două rânduri cu Medalia Meritul Comercial și Industrial Clasa I, respectiv Clasa a II-a. Informațiile au fost obținute de Gheorghe Cernea de la văduva patronului, Alexandrina Micu, la numai câteva luni de la moartea soțului ei.

„Aurel Micu s-a născut la Cața, în ziua de 20 Februarie 1894, din părinții plugari Ioan Micu și Maria, născută Boeriu (…). Școala primară a terminat-o la Cața (…). În 1908, la etatea de 14 ani trece în „țară”, la Azuga, adus de unchiul său Moise Boeriu, director la fabrica de bere (…). La Azuga stă un an și jumătate, când apoi pleacă la Iași, unde stă până în 1914, lucrând la berăria Azuga ca garçon.

În 1914 vine la București la marea Bodegă Ignat Mircea din Bd. (Elisabetei) Academiei, 6. Aici stă până în anul 1916, când trupele române la chemarea Patriei trec cu mare elan Carpații. Chemat de glasul sângelui, Aurel Micu renunță la cetățenia maghiară și intră ca voluntar în armata română, fiind repartizat la Regimentul de Tracțiune Automobilă. Participă la campanie până în anul 1919, când revine din nou la Bodega Mircea, în calitate de director-cassier, unde activează neîntrerupt timp de 12 ani, câștigându-și aici o frumoasă experiență, pe care de-aici înainte o va aplica în propria întreprindere. În asociație cu Gheorghe Gavrilescu (originar din Oltenița) deschide la 21 Maiu 1931, în str. Câmpineanu No 4, Restaurantul-Berărie „Excelsior”, iar după 11 luni, în 1932, tot în asociație cu Gh. Gavrilescu deschide pe Constantin Mille No 4 (fostă Sărindar) marele local Restaurant „Modern”, locul de întâlnire a elitei Bucureștene în deosebi a parlamentarilor. Proprietar de case în str. Agricultori, 59.

Moare, pe neașteptate, în floarea vârstei și în plină ascensiune, regretat de toți cei cari i-au cunoscut inima lui caldă și sufletul bun de român, în ziua de 20 August 1937. Moare de pneumonie.

Căsătorit în 1926 cu Alexandrina Ganea din București, fiică de negustor, a lăsat neconsolați doi băeți frumoși (și cuminți) (sic !) unul, Aurel Micu, de 8 ani elev pe cl. II primară, și al doilea, Șerban Micu, de-abea venit pe lume, având numai 11 luni.

A avut o înmormântare demnă de vrednicia sa. Au luat parte sute de persoane, Bucureșteni și dragii lui Cățeni, în frunte cu Gabriel Marinescu, Ministru de Interne, Ignat Mircea, marele mecena, originar din Cața, fost senator, Dr. Simion Ursu, medic, originar tot din Cața, Jean Niculescu-Bufet, președintele Sindicatului Alimentar, Mitică Vasilescu-Trocadero, cassierul Sindicatului Alimentar, Dr. Cezar Stupcanu, medic, Nicolae Besnea, avocat etc. etc. Toți Cățenii în frunte cu Deac (din Șoseaua Bonaparte) și Căbășanu.

Curios faptul că înainte cu o lună a murit asociatul său Gheorghe Gavrilescu. (…)”

*Sursa informațiilor: Însemnare a lui Gheorghe Cernea din 20 octombrie 1937, București, manuscris, Caiete mongrafice: Cața, Fondul documentar al Muzeului de Etnografie Brașov