DEMN DE ȚINUT MINTE: Uzinele românești Uzinele 23 August (fosta Malaxa, în prezent FAUR) au fost un producător important de locomotive diesel, atât cu transmisii electrice, cât și hidraulice. Acestea din urmă au fost echipate cu convertizoare de cuplu Voith construite sub licență și au acoperit o gamă largă de puteri nominale, de la 100 la 2400 CP. Acestea erau desemnate LDH (care însemna Locomotiva Diesel Hidraulica – nu este nevoie să traducem…) plus un număr dat aproximativ de puterea nominală împărțită la zece. Au fost construite în număr mare, pentru căile ferate române de stat CFR, industrie și export. Unele au avut echivalentul lor cu ecartament îngust.
Tipul LDH45 era similar cu mai puternicele LDH55 și LDH70 (acestea din urmă folosite și în Polonia) și se deosebea în principal prin motorizare: Maybach MB836Bb cu șase cilindri în linie, construit sub licență, cu motor diesel cu șase cilindri în linie. În exterior, aceste trei tipuri erau destul de greu de distins. Același motor principal a fost utilizat și la locomotiva cu ecartament îngust L45H, importată în Polonia în număr destul de mare (clasa PKP Lxd2). LDH45 a fost în principiu un comutator mediu, care putea fi utilizat și cu trenuri ușoare. Datorită încărcăturii reduse pe osie, a fost deosebit de util în special la instalațiile industriale mai mici, pe șine slabe. Prototipul a fost scos din uz în 1966, iar producția a continuat până în 1993, totalizând 754 de exemplare. Majoritatea – 465 – au mers la diverse unități industriale din România. CFR a achiziționat doar douăzeci (clasa 86), care au fost folosite pentru manevre. Cinci exemplare ușor modificate, denumite LDH45 MM, au fost furnizate metroului din București. Câteva locomotive de acest tip au fost vândute ulterior către diverși operatori privați. Restul au fost destinate exportului în următoarele țări:
– Ungaria: 190 de exemplare (160 pentru căile ferate de stat MÁV, trei pentru GySEV și 27 pentru industrie);
– Cehoslovacia: 31 de exemplare, toate pentru industrie (clasa 748.45, deja retrasă);
– Polonia: 26 de exemplare (a se vedea mai jos);
– Egipt: 11 exemplare;
– Turcia: trei exemple;
– Austria: două exemple;
– Elveția: un exemplu.
Cifrele de producție au fost preluate de pe www.le-rail.ch (a se vedea referințe).
LDH45 poloneze și-au păstrat denumirea de fabrică și au primit numere de serviciu consecutive. Toate au mers în industrie, majoritatea la diverse oțelării. Se știu puține lucruri despre serviciul lor și majoritatea au fost deja retrase din uz. Conform www.kolejowaklatka.org, la momentul redactării acestui articol se știa că mai există patru exemplare. În ceea ce privește LDH45-012 (fabrica de zahăr Otmuchów), LDH45-024 (Cargosped Braniewo) și LDH45-026 (CTL Logistics), nu sunt disponibile detalii despre serviciul lor actual și este posibil ca acestea să nu mai fie utilizate. LDH45-025, livrat inițial fabricii de plăci aglomerate Kronopol din Żary (în prezent o divizie a Swiss Krono), a fost vândut în februarie 2013 către SKPL (Asociația pentru trafic feroviar local) cu sediul în Kalisz și este utilizat în traficul local de marfă.
foto: Locomotive Românești/Facebook