În imagine: Comitetul de Stat al Planificării -în 1956.

După 1990 în această clădire funcționează, sub diferitele sale denumiri, Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri, Ministerul Industriilor.

Această clădire, somptuoasă și cu o geometrie… sobră, poate fi recunoscută după cele două ceasuri dispuse pe laturile de nord și de sud ale „turnului” situat pe Calea Victoriei.

Construcția a fost finalizată în anul 1941 și s-a numit, inițial, Casa Autonomă a Monopolurilor.

Câteva informații despre această clădire:

Încălzirea în întregul imobil se făcea cu aer condiționat, aerul proaspăt, încălzit (sau răcit în timpul verii și umezit) fiind injectat în partea de sus a birourilor, iar aerul viciat fiind absorbit prin partea de jos.

Un alt fapt demn de remarcat este acela că toate conductele instalațiilor erau ascunse în spatele cornișelor sau plafoanelor.

Imobilul a fost realizat cu schelet de beton armat. Pereții exteriori au fost placați cu travertin, stâlpii dintre ferestre și o parte din fațada principală sunt din piatră de Dobrogea. Pereții interiori ai încăperilor principale, cei ai scării de onoare și ai holurilor au fost placați cu travertin romanesc.

Peroanele și treptele exterioare s-au executat din marmură de Carrara.

Patru grupuri de ascensoare asigurau circulația verticală în cele mai bune condiții, iar la etajul IV se afla chiar și un bufet pentru funcționari, cu bucătărie, anexe și terase.

Interesant este că, la același etaj se afla și o terasă pentru sporturi.

Lângă palat, în dreapta, observăm o casă cu cupolă deosebit de impunătoare. Vedem cu toții ce frumoasă era casa. A dispărut la sistematizarea „finală” a zonei din timpul regimului Gheorghiu-Dej. La fel s-a întâmplat și cu mai modestele case dinspre intersecția cu bd. Dacia. Arhitectul acestui edificiu a fost Duiliu Marcu.

Sursa foto: Aurel Bauh.

Informații material: weeblycom/ Daniel Crăițoiu