ZI DE REFERINȚĂ ÎN ISTORIA BUCUREȘTILOR- 9 decembrie 1894, 9/21: Pe străzile Bucureştiului îşi face apariţia primul tramvai electric (purtând numărul 14), pe traseul Cotroceni-Obor.
Tramvaiele cu cai au fost primele mijloace de transport în comun din Bucureşti, fiind introduse în 1871. La Timişoara, ele funcţionau deja din 1869.
La 9 decembrie 1894 s-a dat în folosinţă în Capitală primul tramvai electric, între Obor şi Cotroceni. Prima linie a purtat numărul 14, pentru că până la data respectivă, funcţionau deja 13 linii de tramvaie cu cai, toate numerotate şi marcate printr-o culoare distinctivă (sau combinaţie de două culori).
Culoarea liniei 14 era verde şi străbătea oraşul de la est la vest.Motivul marcării prin culori a liniilor de tramvai din secolul al 19-lea era numărul mare al analfabeţilor, care uneori nu cunoşteau nici măcar cifrele. Culoarea era pentru ei o orientare bună. Mult mai târziu, când tramvaiul electric s-a generalizat, tramvaiele au fost vopsite toate în galben şi atunci sus, alături de număr, a fost instalat şi un felinar cu semn distinctiv în două sau chiar trei culori. Cine nu înţelegea bine cifrele, înţelegea culorile. Au mai circulat asemenea vagoane până la începutul anilor ’40.
Memoria vremii reține că, la început, în 1894, capătul liniei 14 de la Obor se afla la Şcoala Iancului, apoi linia s-a tot prelungit până la Mătăsari, la Agricultori, pentru a ajunge în final la bariera Pantelimon.Chiar şi astăzi după mai bine de un secol, linia tramvaiului 14, cu unele mici excepţii, respectă o parte din acest traseu: pleca de la Uzina Electrică, mergea pe Splaiul Independenţei, trecea Dâmboviţa pe Podul Domniţa Maria, traversa Bulevardul Regina Elisabeta via Splaiul Gării Centrale şi îşi continuă drumul pe bulevardele Academiei, Carol I şi Pache Protopopescu.În epocă, au existat voci vehemente împotriva introducerii tramvaielor electrice iar argumentele lor erau că România era o ţară eminamente agrară. Caii care trăgeau vagoanele de tramvai aveau nevoie de fân, paie, ovăz etc, adică tot ce produce agricultura. De prezenţa cailor depind o serie de oameni şi meşteşuguri care riscau să dispară. Dispariţia cailor însemna dispariţia hamurilor, potcoavelor, biciurilor s.a.m.d. Se invoca şi faptul că veterinarii Bucureştiului erau loviţi de această măsură.
Protestele opoziţiei s-au izbit însă de poziţia fermă a Primarului Capitalei, a cărui autoritate era deja unanim recunoscută.
Primarul nu era altul decât scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea. În Monitorul Comunal, nr. 45 din 1900, el combătea aceste argumente hilare: „România, ţară eminamente agricolă, aceasta este o banalitate, toată lumea vede că e o necesitate absolută ca ţara noastră să nu mai rămână pe viitor eminamente agricolă (…) A vorbi de cele câteva clăi de fan pe care le consumă caii Primăriei aceasta nu este o argumentaţie ci confuzie. Cele 2-3 mii de cai ai oraşului e o bagatelă pentru bogăţia ţării. Mai sunt şi alte ţări care produc mult fân şi cresc multe vite aşa este de pildă Elveţia consideraţiunea aceasta n-a împiedicat-o câtuşi de puţin de a adopta tracţiunea electrică pentru tramvaiele lor”.
S-a adoptat extinderea liniilor de tracţiune electrică, iar în 1929 s-a desfiinţat ultimul tramvai cu cai. De pe urma lui, n-au mai rămas decât cateva şine, pe străzile Ion Ghica şi Smârdan. După 1944, au dispărut şi acestea. Se crede că ar fi fost predate aliaţilor sovietici ca fier vechi, în cadrul despăgubirilor de război.
Trebuie știut că reţeaua s-a dezvoltat rapid în anii 1900-1935, traseele şi distanţele dintre staţii permiţându-le călătorilor să se deplaseze în orice punct al oraşului.Acestea au fost profund modificate în epoca Ceauşescu: staţiile au fost rărite şi depărtate unele de altele, iar liniile au fost deconectate în centrul municipiului, capetele de linii fiind şi ele depărtate unele de altele.
De atunci, schema reţelei de suprafaţă, le permite călătorilor să vină din cartierele periferice spre centru şi înapoi, dar nu să circule în toate direcţiile prin oraş şi cu atât mai puţin să-l traverseze.Primul tramvai modern, românesc 100%, cu podeaua parţial coborâtă (65%) a ieşit pe porţile fabricii URAC din apropierea Spitalului Colentina în 2009, la un secol de la înfiinţarea societăţii. Bucur LF — CA (Low Floor) sau ‘Lăcusta’, cum îi spun cei din exploatare, datorită culorii sale măslinii, dar şi rezistenţei caracteristice acestei insecte, este adaptat infrastructurii bucureştene, care una doar parţial modernizată.
Surse:
https://playtech.ro/…/primul-tramvai-electric-din…/
surse foto: ziare.com, Facebook