Ceas aniversar: Luni, 5 februarie 1990, se refonda Muzeul de la Șosea, cu o nouă titulatură – Muzeul Țăranului Român.
Continuator al Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială înființat la 13 iulie 1906, a devenit cunoscut pentru colecțiile sale ce tezaurizează peste 100.000 de obiecte, dar și pentru abordarea inedită a lumii țăranului român sau pentru numeroasele evenimente găzduite.
Muzeul deține, în prezent, colecții de ceramică, port popular, țesături pentru interior, lemn, mobile, feronerie, scoarțe, iar în curte a fost strămutată în 1992 o biserică din lemn, monument istoric din secolul al XVIII-lea.
Clădirea, ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din tradiția brâncovenească, dispusă în forma incintelor de tip monastic, este declarată monument istoric.
Muzeul Țăranului Român nu este un „muzeu etnografic” în sensul clasic al cuvântului. Draprin întregul său ilustrează acestea: „ A trăi la sat înseamnă a trăi în zarişte cosmicăşi în conştiinţa unui destin emanat din veşnicie.”(Lucian Blaga)
Trebuie știut că viziunea primului său director, Horia Bernea, l-a poziționat ca primul muzeu de autor din România și un loc favorabil afirmării individualităților. „Vom studia satul, omul actual, țăranul așa cum este – declara Bernea –, dar vom înțelege ce s-a întâmplat numai dacă avem, bine configurat, în muzeu, modelul’ – satul tradițional”. Deschis la prefaceri și la „timpul prezent”, până la a fi scandalos pentru mai mulți muzeografi ai acelor ani, Muzeul Țăranului Român ținea să păstreze o ancorare fermă și permanentă în acest „model” arhetipal.
Numele muzeului poate induce, astfel, în eroare: nu este vorba despre un „muzeu de societate”, care să prezinte cu fidelitate viața și creația comunităților țărănești din anumite zone și epoci determinate ale țării, ci despre un spațiu muzeal al unei spiritualități atemporale, de care inițiatorii săi au fost, în mod evident, îndrăgostiți și pe care au propus-o ca un reper posibil pentru lumea actuală. Un loc în care dăinuile povestea, rural, doina, spiritul, credința, meșteșugul. Un loc ce ține viespusalui Blaga: „Veșnicia sa născut la sat”.
Această viziune mai degrabă universalistă, decât particular etnografică a adus, de fapt, marea recunoaștere internațională din anul 1996: premiul EMYA pentru „muzeul european al anului”.
Pe de altă parte, prin expozițiile temporare și colecțiile sale vechi, dar și recente, prin târgurile sale deja tradiționale și promovarea „produselor țăranului român”, prin activitățile sale cu copiii și, în curând, cu vârstnicii, prin diversitatea acțiunilor sale culturale (lansări de carte și dezbateri, concerte și filme antropologice, colocvii și seri culturale etc.) Muzeul Național al Țăranului Român încearcă să se păstreze permanent în actualitate.
Reprezentanții prestigioasei instituții transmit că „Această zi aniversară surprinde muzeul în plin proces de reamenajare a expoziţiei permanente, după mai bine de șase ani de lucrări de restructurare a clădirii monument istoric”.
La mulți ani tuturor celor care continuă să facă din acest loc o conexiune a lumii moderne cu trecutul încărcat în tradiții, obiceiuri, cutume și frumos!
