„Am citit mai multe mesaje despre „Cultura în pericol”. Aș schimba și aș spune ,,Cultura din nou în pericol”. Mă întreb de ce la fiecare intenție de reforma , primele care au de suferit sunt instituțiile de cultură? Oare nici după mai bine de 30 de ani nu ne dăm seama cât de importantă este cultura pentru renașterea unui popor care mai bine de 40 de ani a stat plecat sub povara comunista? Nu ne putem întoarce la trista experiență a comasării si desființării.
Nu putem sa reducem instituțiile culturale si cultura însăși, la o numărătoare cu bile albe si negre, pentru contabili care au absolvit facultatea cu nota 5. Am trecut deja prin toate astea și înainte de 1989 si s- a constat ca o asemenea abordare nu face decât sa distrugă iremediabil instituții si puținii specialiști care mai rezista pe baricada apărării patrimoniului cultural din muzee.
Au articolele referitoare la cultură, din preconizata ordonanță, un fundament real, bazat pe o analiză pertinentă a instituțiilor culturale? Instituții care fac eforturi să țină tânăra generație în contact cu propria cultura si sa le dea tinerilor o identitate de care au nevoie? Depinde cine vrem sa fim: moștenitorii unei culturi de calitate sau doar cei care fredonează înjurături pe stadioane? Dacă nu avem nevoie de cultură, atunci putem distruge muzee, teatre si filarmonici făcând prin comasare niște struto- cămile șchioape care nu vor ajunge nicăieri si nu vor reprezenta nimic. Dacă aceasta criza este temporara atunci de ce sa desființăm cultura si după ce totul trece sa căutam in coșul de gunoi al istoriei noastre, instituțiile pe care le- am aruncat acolo fără niciun folos real?
Ce câștigăm dacă desființăm cultura si instituțiile care o servesc? Nimic pentru economie si pentru tara. Suntemșsi așa puțini. Dacă vom compara cu țările fost comuniste, la noi cultura este cel mai prost bugetată. Dorim sa o scufundam si mai mult? Atunci nu mai vorbiți în discursurile domniilor voastre despre tradiție, romani, dragoste de țară, strămoși și câte si mai câte. Lucruri pe care se sprijină cultura și pe care doar din când în când le vezi la butoniera câte unui domn sau pe post de broșa la câte o doamnă, aspiranți la euro funcții.
De aceea toți cei din muzee ne solidarizăm si atragem atenția ca o tara fără cultura este o tara pe cale de dispariție. Noi păstrăm în muzee memoria locului numit România . Dacă loviți instituțiile acestea veți provoca o amnezie pe care generațiile ce vor urma o vor resimți profund”.
Acesta este mesajul transmis în contextul actual de directorul Muzeului Satului „Dimitrie Gusti”, dna Paula Stanciu Popoiu. Această opinie a fost postată și pe pagina de socializare a muzeului!
