Acum 100 de ani începea vizita oficială în România a mareșalului francez Joseph Joffre (12 ianuarie 1852-3 ianuarie 1931), rămas în istorie pentru faptul că a reușit să stopeze ofensiva germană în bătălia de pe Marna din 1914, la începutul Primului Război Mondial.
Student al Școlii Politehnice din Paris, pregătindu-se inițial pentru a deveni inginer, Joseph Joffre și-a început cariera militară în 1870, în timpul războiului franco-prusac, luând parte la apărarea Parisului ca ofițer artilerist. După război și-a încheiat studiile de inginerie, activând ca inginer militar o bună parte din cariera militară, devenind un specialist în logistică și manevre rapide în timpul serviciului militar în colonii. Astfel, a luat parte la campania militară din Keelung în timpul războiului sino-francez (1884-1885) și a îndeplinit misiuni de lungă durată în Mali și Madagascar. Promovat general de brigadă în 1901, după 1904 a îndeplinit diverse funcții de conducere în Ministerul de Război de la Paris ori la comanda corpului 2 de armată de la Amiens. În 1911 a fost promovat șeful Statului Major General al Armatei Franceze.
Așa cum aflăm din informațiile oferite de Arhivele Diplomatice ale Ministerului de Externe, la începutul Primului Război Mondial generalul Joffre a reușit să oprească ofensiva germană și apoi să stabilizeze frontul de vest în urma marii bătălii de pe Marna din august-septembrie 1914.
În statul său major se afla și generalul Henri Mathias Berthelot (1861–1931), viitorul șef al Misiuni Militare Franceze ce va contribui decisiv la reorganizarea Armatei Române din 1917. Stagnarea operațiunilor militare din 1915 și, mai ales, eșecul ofensivei din anul următor de pe fronturile din Sud-Estul Europei, soldată cu căderea Bucureștiului, au condus la demiterea din funcție a generalului Joffre, acesta fiind înaintat la rangul de mareșal la 26 decembrie 1916.
„Papa Joffre”, așa cum era numit de publicul larg, se bucura însă de o mare popularitate, iar la 1 aprilie 1917 a condus o misiune diplomatică în Statele Unite ale Americii, pentru a determina intrarea în război și mobilizarea masivă a noilor aliați. În 1918 a fost numit șef al Consiliului Suprem de Război Aliat, pentru a media colaborarea cu aliații americani și britanici și a detensiona relațiile complicate de viziunile diferite asupra păcii viitoare. În februarie 1918 mareșalul Joffre a devenit membru al Academiei Franceze iar în toamnă s-a îmbolnăvit de gripa spaniolă, supraviețuind și luând decizia să se retragă definitiv din orice funcții militare ori politice.
Cu toate acestea, în 1919 a revenit în viața publică, conducând marea paradă a victoriei din 14 iulie, împreună cu mareșalul Foch.
Trebuie știut că, între 1920 și 1922 a călătorit în jurul lumii, conducând o misiune militară și diplomatică extraordinară care a onorat eforturile de război ori memoria militarilor din România, Serbia, Portugalia, Spania, Statele Unite ale Americii, Vietnam, Japonia și China. După 1922 bătrânul mareșal s-a retras din viața publică scriindu-și memoriile.
Joseph Joffre mai vizitase România în 1916 în condițiile dramatice ale intrării în război, urmate apoi de dureroasa retragere în Moldova, însă acum mareșalul sosea pentru transmite în mod oficial Regelui Ferdinand Medalia Militară a Republicii Franceze și pentru a decora orașul București cu Crucea de Război franceză, în semn de prețuire pentru eforturile de război!
Vizita din 18-23 august 1920 a fost un triumf, fiind întâmpinat de populația entuziasmată a capitalei unei țări reîntregite, cu sprijinul decisiv al Franței! Mareșalul a sosit în Gara de Nord la ora 9, fiind întâmpinat de o gardă de onoare, personalul Legației Franței la București în frunte cu ministrul Daeschner, și miniștii români Take Ionescu, generalul Ion Rășcanu, Constantin Argetoianu și Grigore Trancu-Iași. După ce mareșalul francez a trecut în revistă garda de onoare, a mers cu un automobil deschis la Palatul Regal, în ovațiile publicului.
La ora 11,45, la Palatul Regal a avut loc ceremonia remiterii Medaliei Militare Franceze Regelui Ferdinand, în prezența conducerii Armatei Române și a unui mare număr de comandanți și ofițeri decorați cu Ordinul militar de război Mihai Viteazul. Mareșalul Joffre s-a adresat Suveranului arătând că: „Această Cruce a vitejilor pe care Franța o pune piepturile simplilor soldați și numai pe acelea ale generalilor care au comandat în șef înaintea inamicului, va fi pentru Majestatea Voastră simbolul înaltei considerații ce națiunea franceză poartă Regelui-soldat care a condus armatele române la victorie.”
Regele Ferdinand a primit astfel decorația: „Decorându-mă cu Medalia Militară care împodobește pieptul celor mai viteji soldați și ale comandanților de căpetenie, Franța a decorat întreaga Mea armată. Aceasta este o legătură și mai trainică care va consacra pe veci frăția de arme dintre cei ce au luptat pentru aceeași cauză mare și sfântă. La 19 august 1920 a urmat ceremonia decorării orașului București cu Crucea de Război a Republicii Franceze, înmânată primarului orașului. Mareșalul Joffre a primit cu această ocazie titlul de cetățean de onoare al Bucureștiului.” (sursă: Arhivele Diplomatice ale Ministerului de Externe)
În onoarea vizitei mareșalului francez la București, Casa Capșa a creat tortul Joffre, o prăjitură încă populară în România, la peste un veac de la lansare. Piața de la intrarea în Parcul Carol a fost numită Mareșal Joffre însă această denumire nu a dăinuit la fel de mult ca prăjitura omonimă, fiind redenumită ulterior Piața 11 iunie sau Libertății!
Poveste cu… „A FOST ODATĂ”, dar care nu trebuie uitată!
*foto1: Mareșalul Joseph Joffre (12 ianuarie 1852-3 ianuarie 1931), fotografie din 1920 (Gallica/ BNF)
*foto3: Mareșalul Joseph Joffre trece în revistă trupele române în 1916, fotografie realizată de Serviciul Fotografic şi Cinematografic al Armatei Române (Wikipedia)
sursă foto: Arhivele Diplomatice ale Ministerului de Externe