Preocupat de viitorul tinerilor, Carol I decide să înfiinţeze “un aşezământ spre binele tine-rimii universitare de la toate facultăţile din ţară, al cărui scop va fi de a procura stu-denţilor un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studiu”.
Sunt cuvinte din Scrisoarea pe care Carol o adresează la 3 Mai 1891 sfetnicului său Lascăr Catargiu, Preşedinte al Consiliului de Miniştri, scrisoare considerată un autentic Act de întemeiere şi un Îndreptar pentru cei care vor urma la conducerea instituţiei.
Fundaţia are scopul de a întări “frăţia printre tinerimea universitară” şi a hrăni “simţământul patriotic care înalţă sufletul ei”, acordând apoi, vreme de 50 de ani, ajutoare pentru tipărirea unor lucrări valoroase şi a tezelor de doctorat, premii de încurajare, burse pen-tru studenţi, subvenţii.
Planurile Fundaţiei sunt încredinţate arhitectului francez Paul Gottereau, autor al Palatu-lui CEC şi al altor clădiri din capitală şi provincie. Începută în 1891, Fundaţia este terminată în 1893, următorii doi ani fiind consacraţi dotării şi amenajării instituţiei.